Iftene Pop

    I.Date personale.

1.Numele de familie : Pop

2.Numele de botez :Iftene

3.Data nasterii :1937,Martie,15.

4.Locul nasterii : satul Rus,comuna Dumbravita,Judetul Maramures.

5.Starea civila : casatorit,sotie Ivona,fiica Carolina.

6.Adresa : in Romania, Bucuresti,str.Paris,nr.10 bis,sector 1,tel.230 66 22 ;

  iar in Suedia,Visättravägen 37,4tr - 141 50 Huddinge,Stockholm.

  tel.0046-8-6080639

                   Email:yvonapop@hotmail.com

     II.Studii

1.Scoala Elementara : Rus-Dumbravita (1944-1951).

2.Liceul :Sighetul-Marmatiei (1952-1956).

3.Studii Universitare :

                    a) Facultatea de drept,Universitatile din Cluj si din Iasi (1956-1961).

                         Lucrarea de licenta :”Cercetarea adevarului in dreptul penal”.

                    b)Studii post-universitare de drept international,Universitatea din Bucuresti (1963-1965).

                         Lucrarea de diploma : “BASARABIA in timpul primului razboi mondial.” 

                     c) Studii de doctorat la Institutul de inalte studii internationale post universitare,

             Universitatea din Geneva (Elvetia,1969-1972). Teza de doctorat sustinuta in 1977 la      

             Geneva. Titlul obtinut :Doctor in stiinte politice, cu subiectul “Buna Vecinatate in   

             dreptul international.”

III. Limbi straine cunoscute : Franceza si Engleza.

IV.Experienta de activitate interna si internationala.

 1.Procuror stagiar,Valenii de Munte (1961-1963).

 2.Expert in domeniul juridic al ONU la Ministerul Afacerilor Externe (intre 1965-1969 si

            1972-1986).

   Principalele Conferinte ONU juridice pentru codificare la care a participat au fost :

   Comitetul pentru relatii prietenesti (New York,1966); Conferinta  asupra dreptului     

   tratatelor (Viena,1968); Comitetul privind resurselor partajate (din zonele de frontiera)     (Nairobi,1977);Conferinta dreptului marii (New York si Geneva,1974-1981).

  Trimis la post la Misiunea romana de pe langa ONU (1979-1981,New York); insarcinat in  principal cu subiecte examinate in Comisia juridica .Initiator – in numele Romaniei- a inscrierii punctului pe agenda Adunarii Generale a ONU intitulat “Dezvoltarea si intarirea bunei vecinatati intre state” a carui dezbatere a durat 12 ani (1979-1991).

  3.Consilier juridic in Ministerul Muncii din Romania (1986-1989)

  4.Vice presedinte ( decembrie1989-1990) si Secretar international al PNTCD (Partidului national taranesc crestin democrat) intre 1990-1993 si 1998-2001.

 5.Cercetator la Institutul roman de studii internationale (1992-1993)

 6. A locuit  in Suedia cu familia sa (1993-1996) cu intermitente.[1]

 7.Membru al Parlamentului Romaniei,Secretarul Comisiei de politica externa - Camera

    deputatilor (1996-2000) si membru in Adunarea parlamentara NATO (1999-2000).

 8.Reprezentant al PNTCD la Partidul Popular European (PPE) (1999-2001) pentru

   elaborarea documentului O Uniune a Valorilor -cel mai recent document de doctrina  crestin-  democrata - adoptata in Congresul PPE de la Berlin(ianuarie,2001)[2].

                                  V. Activitati stintifice ; carti si eseuri publicate.

BON VOISINAGE en droit international (Paris,Ed.A.Pedone,1980, 383 p.);

            VECINATATE si BUNA VECINATATE in dreptul international,monografie (Bucuresti,

            Ed.Enciclopedica,1986,565 p.);

            COMPONENTS of Good Neighbourliness between States (Bucuresti,Ed.RAI,1991, 105 p)  

             si varianta franceza (COMPOSANTS du Bon Voisinage entre Etats) ;

            BASARABIA -din nou la rascruce (Bucuresti,Ed.Demiurg,1995,272 p.) ;

            BESSARABIA – from the international legal viewpoint (Bucuresti,Fundatia Cultural 

            Romana,1999,134 p.) ;

            BASARABIA si Pactul Ribbentrop-Molotov (Bucuresti,Ed.Aritmos,2002,213 p.) ;

            GLOBALIZAREA Bunei Vecinatati Internationale – tratat,circa 800 p.- este pe punctul de a fi finalizat si tradus in engleza.[3]

                                                          Remarci speciale

               Ca student la Universitatea din Cluj, Iftene Pop a fost arestat in 1959 pentru participarea la o demonstratie studenteasca anti-sovietica,exmatriculat din Universitate si  fortat la un an de munca fizica pe un santier de constructie.Dupa un an a fost reprimit la Universitatea din Iasi (“la Cluj nu poate reveni,caci este cunoscut ca nationalist”- i s-a comunicat).Pentru acelasi motiv,la terminarea facultatii (1961) cu toate insistentele i s-a refuzat categoric repartizarea in Transilvania.

                In 1981 cand incepusera dezbaterile ONU de fond privind continutul juridic al bunei vecinatati, autoritatile totalitare i-au retras viza si n-a mai putut parasi tara. In timpul celor 12 ani de   examinare a acestui subiect nu i s-a permis niciodata sa ia parte la aceste discutii,in ciuda faptului ca,asa cum s-a aratat, la nivel de persoana el initiase inscrierea punctului pe ordinea de zi a ONU si ca studiase materia vreme de peste 10 ani,publicand si carti asupra temei validate de specialisti occidentali si de-o universitate din Vest. Chiar in centrala Ministerului i s-a interzis sa se ocupe cu aceasta problema ONU si – dupa aproape 20 de ani de activitate in Directia Juridica -  a fost transferat la Directia Africa,fiind si degradat de la Secretar I, la Secretar II. A fost cu adevarat o mare frustrare fara nici un temei valid,profesional si moral.

                Realitatea este ca in 14 decembrie,1979, rezolutia Adunarii generale a ONU initiata de Romania privind “Dezvoltarea si intarirea bunei vecinatati intre State” (res.34/99) a fost adoptata prin consens.Statele occidentale si ale lumii a treia au sprijinit clar initiativa,multe cu  entuziasm.Numai fosta URSS i s-a opus  puternic pana in ultimul moment al adoptarii ei si mai tarziu printr-o seama de metode viclene,inclusiv folosind agentii ei din Romania. Ratiunea era,se poate presupune, ca desi rezolutia a fost de natura procedurala,  unele din dispozitiile preambulului sau contineau cateva prevederi de fond.Intre altele,cea potrivit careia “buna vecinatate este incompatibila cu zonele de influenta”. In 1979,URSS ocupase printr-o agresiune Afganistanul, o tara vecina, si poseda deja astfel de zone largi in Europa de Est contigua,invadate dupa razboiul doi mondial.

                In 1986, dupa o luna de la publicarea in romana a cartii sale asupra Vecinatatii si Bunei Vecinatati in dreptul international,amanata vreme de mai mult de noua ani, fiindca “nu era pe linia Partidului”(cum s-a scris in primul referat al editurii Enciclopedice) el a fost eliminat din Ministerul Afacerilor Externe pentru motive politice inventate. S-au introdus minciuni grosiere in nota de propuneri catre Cabinetul 2 al  Comitetului Central al PCR pentru a fi concediat. ”...Iftene Pop,Secretar I, era ruda cu Iuliu Maniu,prin unchiul sau (sic). Un alt unchi fusese arestat si internat doi ani in colonie de munca pentru manifestari negative privind reforma monetara, iar in 1959 Iftene Pop a fost condamnat la trei ani inchisoare pentru uneltire contra ordinii sociale” (D.Tanasescu,”Dosarul de cadre”-Magazin Istoric,decembrie 1997,p.8) Era propunerea Ministrului de interne pentru o astfel de  pedeapsa,nu decizia unui tribunal. Iftene Pop n-a fost condamnat, ci s-au luat impotriva lui masurile mentionate mai sus.. Dar s-au scris minciuni,inclusiv ca ar fi nepot de al lui Iuliu Maniu,ca sa se intareasca argumentatia pentru eliminarea lui din MAE.

                Adevaratele motive ale demiterii sale au fost opiniile lui anti-marxiste si patriotice cu privire la impunerea prin forta a comunismului in Romania de catre URSS,mai ales prin elementele alogene anti-criste din conducerea PCR, ruperea Basarabiei din trupul tarii sale...si initiativa lui la ONU privind buna vecinatate !(explicatii concrete sunt in cele ce urmeaza).

                Chiar in ziua colapsului dictaturii (22 decembrie,1989),dupa trei ore de la anuntarea noii puteri politice cripto-comuniste,impreuna cu poetul Ioan Alexandru,Liviu Petrina si alti prieteni,Iftene Pop a participat la crearea unui partid crestin democrat in Romania,PNTCD, adevaratul partid de opozitie pana la sfarsitul lui 1996. El a fost,la inceput, unul din vice presedinti.

                 Iftene Pop nu a considerat niciodata potrivit sa  pretinda ca a fost un dizident sau o persoana persecutata si sa foloseasca imprejurarile amintite pentru avantaje materiale sau politice.Cum poate cineva sa vorbeasca despre necazurile sale de felul celor mentionate intr-o tara unde milioane de oameni nevinovati au fost intemnitati,dintre care un mare numar  pentru mai mult de 15 ani,fiecare ?! Unde sute de mii au fost ucisi in puscarii bolsevice din Romania ! Si unde milioane de persoane au fost deposedate cu forta de proprietatile lor si persecutate teribil, in modul cel mai inuman imaginabil ?

                  Daca aceste dificultati n-ar fi fost legate si de efortul lui I.Pop de a clarifica si explica, in scris, conceptul de buna vecinatate, incluzand si doctrine criminale si practici grave ilegale contrare acestei valori, poate ca nu ar fi fost  necesar sa se adauge astfel de remarci speciale.

                                  Adevarul “Remarcilor speciale”, putin mai detaliat,

                                   verificat personal si cu stricteta (in timpul evenimentelor

                                   la care se refera si dupa 1989).

                                       Un mic crampei dintr-o carte la care lucrez.

                                  Cred ca cele descrise aici de mine se aplica tuturor Romanilor autentici[4],inclusiv diplomatilor,in orice vremuri au trait ei si in orice domeniu mai important au activat. Din acest punct de vedere,au o semnificatie politica generala,depasind mult umila mea persoana. Este bine sa apara intr-un volum intitulat Diplomati romani si pentru cei ce lupta azi pe acest front si vor lucra in viitor in Externe.Si ei se vor lovi,inevitabil,de astfel de experiente.Cauzele lor n-au disparut.E vorba de politici si practici ce stau in calea refacerii existentei depline si unitare a natiunii romane la un nivel de demnitate ceruta, nu doar cel material.Eu as zice ca cel spiritual prin contopirea sufleteasca si statala a  celor de dincolo si de dincoace de Prut este,in momentul de fata, absolut prioritar.Dece am intrat in NATO si  in UE,obiective enorme,realizate,pentru care dupa puteri m-am zbatut si eu ?! Cred ca prima solicitare post-decembrista expresa in Romania in acest sens s-a facut in Declaratia PNTCD – initiata si redactata de mine,sigur, aprobata de Presedintele C.Coposu – referitoare la tratatul rusinos romano-sovietic semnat de I.Iliescu cu N.Gorbaciov la Moscova in 5 aprilie 1991 (declaratie publicata in Dreptatea din 3 mai 1991,p.1). Tratatul continea o dispozitie dorita de URSS care interzicea intrarea noastra in NATO, prin obligatia ce si-o asumase Iliescu ca tara noastra sa nu adere la vreo organizatie militaro-politica fara acordul partii sovietice (art.4).Perioada din Parlament (1996-2000) peste 60-70% mi-am consacrat-o intrarii Romaniei in NATO. Pozitia PNTCD si a guvernului in care aveam ponderea cea mai mare din 1999 privind Kosovo,prin sprijinirea NATO, a fost un factor decisiv de aderare atat la NATO cat si in inceperea imediata a negocierilor pentru a deveni membru la UE.Am si publicat in carti si eseuri despre imperativul intrarii in NATO. Deci,n-am devenit parte la aceste organizatii   numai ca sa ne aparam in conditii mai sigure ce mai avem din tara asta in fata pericolului din Rasarit (care ramane) si sa mancam mai bine! Cine crede asa ceva isi merita numele de persoana fara o constiinta identitara romaneasca si fara  onoare.De pilda – ca sa folosesc alti termeni - pana nu vedem reunita Basarabia cu Romania nu vom putea spune ca diplomatia romana si-a indeplinit pe deplin misiunea.Or,acuma exista sanse de apropiere de acest ideal.Inca o jumate de veac sub Rusi -cum este provincia si in prezent – deznationalizarea ei va atinge punctul fatal al ireversibilitatii!In fapt.Dreptul nostru ramane imprescriptibil in plan juridic.Insa si un om ce-i omorat de un criminal are dreptul imprescriptibil la viata,dar n-o mai poate,in realitate, recapata in veci !

          Va fi greu.Dar s-au atins si alte obiective de politica externa ce pareau cu  cativa ani in urma imposibil de infaptuit.Propriu-zis cel privind Basarabia este singurul care mai ramane,fiind vital.

          Deci,vine crampeiul care se refera doar la cinci situatii (din multele existente) traite de mine in cei 23 de ani de diplomatie. Ele sunt importante intr-un inteles mai strict : au generat violari ale intereselor legitime si chiar a drepturilor indubitabile ale Romaniei.Ele pot fi relatate de-o persoana care s-a ocupat direct de aceste situatii,stie ce sunt “interese legitime” - doarece “interese” pur si simplu,expresie des,si gresit,folosita,este una care-i periculoasa, existand si interese de a ucide si face razboaie,care sunt crime; si cunoaste ce inseamna “drept” pe care,oricine si oriunde l-ar poseda,trebuie intocmai respectat daca se doreste o lume pasnica durabila si nu o jungla,care-i lumea salbaticiunilor, nu a oamenilor civilizati.

.................................................................................................................................................................

         1.Punctul romanesc de pe agenda ONU “Dezvoltarea si intarirea bunei vecinatati intre state” (1979-1991) a fost conceput,lucrat si inscris personal de subsemnatul intr-o perioada de circa doi ani,sprijinit,in principal,de doi colegi de minister : Liviu Petrina,ardelean si Mircea Mitran,oltean. Iar dezbaterile au durat 12 ani. Punctul viza codificarea principiului juridic de buna vecinatate,respectiv formularea,definirea si fixarea intr-un document ONU a normelor sale de conduita inter-statala. Este ultra-folosit,invocat in mod repetat,dar continutul sau juridic nu se cunoaste suficient,devenind de multe ori o simpla lozinca,avand,aparent, un cuprins tot atat de variat dupa cate  persoane il pronunta.Legal vorbind,o asemenea stare reprezinta un impediment in aplicarea lui..Un minimum de norme  cu un continut comun al bunei vecinatati, insusit de cel putin o majoritate de tari, este vital pentru respectarea ei.Si,deci,a apararii securitatii si pacii statelor in relatiile lor cu vecinii,in primul rand.Aspect mult mai important decat armele.Caci buna vecinatate este liber acceptata,nu impusa cu forta.

          Scuzandu-ma pentru cateva inevitabile repetari, reamintesc ca eram poate singurul specialist din lume in domeniu (nu pentru ca asi fi grozav,dar nimeni altul nu s-a ocupat aprofundat si serios de acest subiect).La niciuna din aceste dezbateri de fond nu mi s-a permis sa particip.Drept rasplata pentru efortul meu,care era calificat,de anvergura si era,sigur,in interesul Romaniei,a fost retragerea vizei in 1981(un diplomat fara viza e un non-sens),transferul meu de la directia Tratate si Organizatii Internationale la Africa si retrogradarea din Secretar I in Secretar II. Prin transferul mentionat,mi s-a interzis,practic,sa ma ocup de punctul de la ONU privind buna vecinatate chiar si in centrala MAE ! Ce gresisem eu cu inscrierea acestui punct ?! Explicatia e cea din remarcile de mai sus : o rezolutie ONU de protejare suplimentara (sigur,modesta) a Romaniei in plan juridico-politic si de condamnare,explicita, a zonelor de influenta si de dominatie ale URSS, cu perspectiva unor formulari,dezbateri si dezvoltari ulterioare de durata care-i puteau crea dificultati – evident tot in plan politic.Acesta-i frontul de lupta specific al ONU ! Si al diplomatiei. URSS vroia cu orice pret sa evite, din start,o asemenea evolutie si sa elimine initiativa romaneasca.

          Punctul n-a putut fi usor suprimat – cum au dorit adversarii lui – si din cauza ca,dupa retragerea vizei mele si eliminarea,apoi,din MAE,de el s-au ocupat cu o mare daruire,competenta si patriotism,doi diplomati remarcabili – Ion Diaconu si Ion Voicu.

          In 1991,Aurel Dragos Munteanu,ambasadorul din acea vreme la Misiunea ONU, New York,nereusind,din cauza opozitiei majoritatii statelor membre ONU, sa scoata complet punctul de pe ordinea de zi a Organizatiei,el (punctul) a ramas suspendat,urmand sa fie reluat in imprejurari mai favorabile.Nu este exclus ca printr-o activitate inteligenta,rabdare si tact cei care au atributii in materie de codificare a dreptului international sa incerce reactivarea acestei initiative romanesti.Fiind vorba de-o problematica perena, dezbaterea poate fi reluata, teoretic,oricand.Stiu ca este greu si cunosc bine mai ales cauzele...Dar nu este imposibila o reusita.UE – de restul lumii nu mai vorbesc  (Asia,Africa,America Latina) – ar putea sprijini ideea.Buna vecinatate este pe linia filozofiei si politicii ei concrete, a UE.

           Dupa o asezare (cat de cat) a lucrurilor din Orientul Mijlociu (trebuie sa credem si in miracole) si SUA – care au sustinut ferm la inceput punctul- vor avea un interes real in buna vecinatate a Israelului cu tarile din jur (acest principiu avand grade diferite de armonie si continut,incepand cu o minima liniste si pace reciproca a vecinilor ; el nu trebuie privit prea idealist).

           Aurel Dragos Munteanu a recurs – la indrumarea unui ins de teapa lui din conducerea MAE (adjunct de ministru) – la incercarea de suprimare a punctului de pe agenda ONU pentru urmatorul motiv imediat (cauzele sunt,desigur,mai multe). Intr-o discutie legata de 21/22 decembrie 1989 (la care a asistat un cunoscut de-al meu) ce a avut loc inaintea sesiunii ONU din 1991, la care urma sa particip si eu,A.D.Munteanu,la un moment dat, a spus,cu ura in privire; : “Intregul Comitet Politic Executiv trebuia lichidat fizic,pe loc,prin impuscare,fara nici o discutie!”I-am raspuns ca ar fi fost un act de barbarie.Era necesar un proces in buna regula,o judecata civilizata.Dar,am continuat,inainte de acest proces trebuie organizat un altul,moral (fara executii fizice,deci) in care sa se determine : a) cine-cu nume concret,ca etnie,religie,etc.- a elaborat,conceptual,doctrina comunista; b)cine a format primele partide comuniste din lume; c)cine a infaptuit revolutia bolsevica din Rusia in 1917; d)cine a format partidul Comunist din Romania in 1921 si ce compozitie nationala preponderenta avea, mai ales conducerea; e) cine a adus si impus – cu forta cea mai salbatica cu putina – comunismul in Romania.”Asa se va afla Adevarul complet,care ne va face mai liberi.Abia dupa un asemenea proces vor fi judecati si Romanii”,am incheiat eu,apasat.Nu o crenguta pe care vijelia o prinde in viata trebuie condamnata si eliminata, desi la momentul si in masura potrivita trebuie facut si acest lucru; ci radacina ce a nascut copacul odios al comunismului si genereaza raul permanent,am mai adaugat eu, ca sa-l “bucur” pana la capat pe ADM.

           La aceste remarci a avut o reactie infuriata si ne-am despartit.El stia raspunsul,adica adevarul, dar nu-i convenea deloc. Cunoscutul meu,Chirica Pavel,fost coleg de studii post-universitare,  a redactat o relatare despre aceasta discutie,pe care o am...N-am mai mers la sesiunea ONU din 1991,unde zicea ADM ca m-a solicitat,inclusiv la C.Coposu,Presedintele PNTCD (ceeace acesta imi confirmase) ca sa ajut la deblocarea punctului (pentru care publicasem,cu ajutorul MAE,o carte in engleza si franceza exact de o 100 de pagini in care lamurisem multe aspecte teoretice ale obstacolelor ce aparusera).Caci el a trimis de la New York la MAE o telegrama in care a debitat cele mai abjecte minciuni si denigrari la adresa mea. Si a suspendat punctul,zicand ca-i “creatie ceausista”.Cum sa fie creatie ceausista cand regimul lui Ceausescu (nu cred ca Ceausescu personal) mi-a retras viza chiar pentru a nu ma mai ocupa de punct inca din 1981 ? Isi putea nega regimul propria “creatie” ?

          Ca sa inchid aceasta paranteza,mai e de aratat ca si dupa excluderea mea din MAE,1986 – ca tot timpul de cand mi se retrasese viza,1981 – eu studiam,la Centrul ONU din Bucuresti,procesele verbale ale dezbaterilor precedente de la ONU asupra punctului romanesc privind buna vecinatate; vedeam mai ales   argumentele potrivnice (pseudo-argumente,de fapt,nefondate juridic, sub raport profesional si intelectual,etc); si,anual,intocmeam un mic dosar cu teze de eliminare ori diluare a pozitiilor care,din ce in ce mai mult,se opuneau codificarii bunei vecinatati internationale.Si le duceam si predam,cu mici explicatii verbale si cu numar de inregistrare,aceluiasi ins din conducerea MAE (era director al Directiei ce avea in competenta    aceasta problema, pana in 1989).Dar le predam,fara stirea lui, si la palmasul problemei. Odata,cam dupa 2-3 ani (poate prin 1988-89),furios,mi-a zis : “Tovarase Pop,dumneata crezi ca ministerul n-are altceva de facut decat sa se ocupe de punctul cu buna vecinatate ?! Mai lasa-ne in pace cu aceasta problema !” Desi nu eram deosebit de surprins,oricum nu mai mult decat trebuia,ca-l stiam,har Domnului,i-am replicat :”In loc sa va bucurati de ajutorul stiintific al unei persoane competente in acest subiect (ori chiar sa-l rugati sa ajute ministerul, cum se procedeaza in mod normal ) dumneavoastra va suparati pentru un efort care face sa progreseze un punct romanesc de pe agenda ONU ! Dar eu nu va predau acest dosar numai cu acest scop,desi el e principal.Ci cu speranta ca va veni vremea cand voi putea vorbi si scrie,cu acte,despre aberatia ce se intampla cu acest punct.Am trei copii de pe aceste dosare, una fiind pastrata in grotele din Maramures.Vine ea,vremea ! Si trece ea,cea de-acuma”,am incheiat eu.

          Ziceam ca au existat si alte cauze ale impotmolirii, treptate, a punctului referitor la buna vecinatate,intre care doua erau serioase,una fiind foarte grava. Prima se datora incompetentei noastre,a doua noului raport de forte ce se prefigura in lume care noua,Romanilor,ne era favorabil.Se putea scapa de comunism si de dominatia URSS !

         Eu fiind eliminat complet din aceasta problematica in 1981,s-a elaborat un proiect in 1983 de catre alte persoane din MAE care se vroia a fi  viitorul document al ONU asupra continutului juridic al bunei vecinatati.Era o prima structura scrisa ce trebuia examinata in Comisia juridica a Organizatiei in directia clarificarii si definirii conceptului : ce norme obligatorii de conduita interstatala ar contine ? In loc ca proiectul sa cuprinda,inainte de toate,normele specifice ale principiului,care-l diferentiaza de alte principii de drept international,conferindu-i o autoritate si un caracter autonom,o personalitate chiar,era un talmes-balmes incorporand toata politica externa a Romaniei,de la dezarmare la poluare ! O aiureala conceptuala totala, ab initio ! A fost prima mare eroare,folosita ulterior de adversarii de rea credinta.Nici cel mai elementar bun simt de a fi consultat neoficial asupra acestui proiect n-a existat ! In afara de continutul inadecvat al proiectului,de egala gravitate a fost modalitatea gresita a intocmirii lui : el nu trebuia facut numai de noi, si aruncat oficial pe masa ONU,ca un bolovan nespalat; mai degraba  intr-o faza prealabila, neoficiala, predat membrilor importanti ai Organizatiei si,tot informal,negociat pana se eliminau aproape toate rezervele,in special obiectiile substantiale,indeosebi a marilor puteri ! Asta putea dura,dar timpul nu conta,ci finalitatea :un text oficial cat mai general acceptabil.Asa am lucrat cu prima rezolutie,doar procedurala,nu de fond,din 1979 si a trebuit sa fac peste 10 variante, luand in considerare toate sugestiile rezonabile. Si am realizat consens !

          A doua cauza e mai delicata pentruca adevarul-adevarat ce-o priveste este interzis sau sistematic contorsionat,falsificat.Ea rezida in perspectiva mentionata a schimbarii raportului de forta – fenomen indiscutabil  pozitiv,in ansamblu. Dar cu unul din trendurile sale intr-o directie opusa, negativa, foarte special,nebanuit,ca o dara de sange intr-o apa curgatoare limpede,evident anti-european, anti ONU si anti-uman.Acest trend avea in spatele sau esenta gandirii ce generase si marxismul.El privea mai ales Orientul Mijlociu,in care Dreptul,inclusiv cel al bunei vecinatati,se vroia  sa fie un petec de hartie demn de azvarlit la cos (in cel mai bun caz) si in care factorul decisiv in evolutia omenirii sa devina  forta,cu prelungirea sa extrema- Razboiul.Sa fi fost hybris ?Pericolul era grav pentruca viza din interior SUA, singura supra-putere democratica existenta [5].Se anticipa,parca – ori urma sa rezulte - compromiterea SUA, de catre stranepotii celor ce-au conceput si infaptuit comunismul.Era cumva o razbunare,pentru rolul Americii la prabusirea URSS-ului,creat de strabunicii lor ? Dar nu ajutase ei,Neoconservatorii,la caderea “imperiului raului” ? Sau acest ajutor fusese dat doar ca sa poata scapa de o alta supra-putere,URSS,creata,in cea mai mare parte, tot de ei,dar iesita de sub control, si stand acuma in spatele Arabilor ? Si sa dispuna,apoi,discretionar, de forta militara formidabila a unicei supra-puteri ce ramasese si s-o foloseasca exclusiv la promovarea intereselor unui singur stat strain,sub masca unor asa-zise interese americane si lozinci democratice ? Se eliberase o parte a lumii opresata de aceleasi mentalitati si practici dictatoriale,tiranice si urma sa fie,aproape imediat,ocupata alta,ca si cum cine procedase in acest fel nu putea exista altfel !

       Oricum,in aceasta viziune,nu mai era nevoie de noi norme clarificatoare,si inca de buna vecinatate, care sa le ingradeasca puterea, ci trebuiau sa fie eliminate sau violate si majoritatea normelor existente,din insasi Carta ONU, limpezi si de mult codificate,ce protejau intreaga omenire !

          Deci,incompetenta in privinta primei cauze sus-mentionate,eroare (daca nu crima) tragica in cea de a doua.Rezultatele se vad cu ochiul liber!

         Totusi,dezbaterile de la ONU din cei 12 ani incheiate in coada de peste,au generat un material extraordinar de vast,complex si fecund asupra continutului principiului juridic de buna vecinatate. S-ar porni de la un alt temei,un alt tezaur de cunostinte cuprinzand vederile statelor asupra temei,inexistent in 1979,daca s-ar relua activitatea de codificare a bunei vecinatati.Faza de acumulare 1979-1991 oricum trebuia parcursa. E un mare bun castigat gratie Romaniei.Finalizarea ar fi,pe de alta parte, un eveniment ce-ar mari prestigiul tarii noastre. Pe langa realizari stiintifice,in arta,folclor,sport,etc. renumele unui popor creste cu spor si prin contributii reale conceptuale in privinta clarificarii si promovarii unor valori vitale ale omenirii. De acest aspect este vorba in chestiunea de fata ! Dar,cum ni s-a intamplat deseori,am fost – deocamdata – privati de o astfel de izbanda, printr-o sabotare patentata. E identica cu tradarea !

      2.Aparitia monografiei mele din 1986 Vecinatate si Buna Vecinatate in dreptul international a fost tergiversata peste 9 ani de la predare (1977) dupa ce fusese publicata in Franta in 1980 si primita favorabil de specialisti in drept international,inclusiv cei occidentali. Rasplata ? Scoaterea mea afara din MAE, dupa o luna si ceva de la publicarea monografiei,de o maniera brutala,fara nici un argument serios din punct de vedere profesional si moral.Asta meritam pentru o asemenea realizare ? Motivul a fost exclusiv politic in sensul cel mai negativ al cuvantului; din  cauza,repet, a atitudinii mele sistematic patriotice,in special cea de combaterea tezelor ruso-bolsevice in privinta Romaniei (“stat multi-national,format prin agresiuni imperialiste !” etc.),in primul rand in chestiunea Basarabiei,atitudine reflectata si in aceasta carte,in mod foarte explicit.

        Legat de momentul 1986,direct relevanta este si o alta imprejurare ce privea un aspect concret de buna vecinatate cu URSS si ideea insasi de drept care-i esenta acestui principiu. Negocierile pentru platoul din Marea Neagra si a doua mare nedreptate ce ne-o pregateau in zona Sovieticii (dupa  acapararea Insulei Serpilor in 1947 in mod talharesc). Acuma vroiau sa ne ia platoul continental aproape pana la tarmul romanesc ! Un teritoriu submarin cat un judet,continand importante zacaminte de gaze si petrol (ne-o spusese Americanii). Eram la a 7-a sau a 8-a runda de negocieri ce urma in capitala sovietica de data asta. MAE rus ne invitase intr-un timp foarte scurt sa mergem la Moscova. Telegrama a ajuns (ca toate cele implicand relatiile cu URSS) la Ceausescu,care pusese o rezolutie ca delegatia romana sa se deplaseze in termenul solicitat de partea sovietica.

       M-a chemat Traian Pop,adjunct de ministru (care nu fusese multumit cum se prezentase D.Mazilu; Tr.Pop avea rigoare). Mi-a spus despre ce-i vorba si m-a rugat – desi eram numai secretar II – sa ma ocup de pregatirea rundei de negocieri. “Nu pot”, i-am zis. “Cum nu poti,nu esti doctor in drept international si n-ai participat la alte runde si la Conferinta ONU asupra Dreptului Marii ?” I-am raspuns cat am putut de calm si argumentat ca am participat la 2 runde,la distanta una de alta,de negocieri cu Sovieticii in chestia cu platoul si ca ei ne sunt net superiori noua in pregatirea profesionala. Ne dominau si aici,unde de citit putem si noi citi practica conventionala,doctrina si jurisprudenta,dar n-o facem cum se impunea. Ne trebuie,am adaugat,in loc de o luna,doua,8-12 luni de pregatire. “Problema este extrem de grava. Ne da Ceausescu afara pe toti. De ce nu suntem pregatiti?”,aproape ca s-a rastit Traian Pop. I-am explicat pe larg...In final, i-am solicitat sa faca tot ce poate ca sa obtina schimbarea datei,fiind foarte mari interese nationale in joc,ceeace in principiu stia si d-l Traian Pop. A facut-o ! L-am rugat sa-mi dea doi oameni pe care-i stiam buni juristi (unul era Gh.Secarin) pentru ca exista un mare volum de munca,incepand cu necesitatea studierii atente a cazurilor de delimitare maritime judecate de catre Curtea Internationala de Justitie (CIJ) (fiecare de 200-300 p.!) ce ne sunt net favorabile; si trebuie sa le cunoastem perfect ca sa temperam ofensiva specialistilor rusi,la inceput (cel putin). Aveam posibilitatea reala,in plan profesional,sa trecem si noi la ofensiva...

           Am pregatit trei (3) mari dosare cu trei problematici deosebite legate de specificul acestei delimitari,cu multe anexe. Am solicitat,in telegrame,prin ambasadele romane,pareri (articole,analize,eseuri,studii) ale specialistilor straini ce scrisesera despre aspectele asemanatoare cu cele ale delimitarii din Marea Neagra care ne serveau interesele noastre. Aceste dosare aveau un continut,un armament teoretic deosebit de puternic pentru negocierile cu URSS,inexistent in pregatirile din trecut...Eram de mult plecat din MAE si,cand ma vedeam din intamplare cu D.Ceausu sau I.Diaconu, acestia imi spuneau de ce mare ajutor au fost dosarele mele din 1986 pentru toate negocierile care au urmat cu URSS si,apoi, cu Ucraina.

            Nu pot sa uit in veci,ca acel ins din conducerea MAE ( in 1991 sfatuitorul lui Munteanu pentru suprimarea punctului cu buna vecinatate) era in 1986 directorul Directiei Tratate si Organizatii Internationale (cu studii in URSS; nu toti cu aceasta situatie trebuie judecati la fel,ci dupa fapte.) Prin el se expediau toate telegramele. La un moment dat a tipat de-a dreptul la mine (erau de semnat vreo 6-7 telegrame) : “Chiar atatea date iti trebuie ? Faci teza de doctorat ? N-ai masura ! Avem si alte sarcini de realizat !” “Fac ceva mult mai important decat o teza. Caut sa apar un interes national, pentru care suntem platiti si,culmea, pentru care nu suntem nici pe departe pregatiti pe masura acestui interes.E nevoie vitala de datele solicitate” am raspuns eu, cu o incrancenare in inima (stiind ca apara un interes strain si imi este,totusi, sef ! ) Aceeasi persoana,prin 1992-93, cand devenise si director al noului Institut de studii internationale, din Consiliul stiintific facand parte si eu, a refuzat sa includa – atat in programul Insitutului pe termen scurt cat si in cel de perspective – tema Basarabia. In urma sprijinului majoritatii pentru acest subiect, l-a inclus. In programele finalizate,inclusiv cel de perspectiva, suprimase problematica in discutie. N-am avut cand sa-i cer explicatii, trebuind sa plec urgent in Suedia. Era evident ca el,patronii lui moscoviti,nu agreau tratarea teritoriilor romanesti de peste Prut...Am scris eu,fara aprobarea lor,trei studii asupra Basarabiei,din care unul in engleza...

            Revenind rundele de negocieri romano-sovietice mentionate asupra platoului, (pe care le stiam in mare,chiar fara a fi in delegatie) sa precizez ca noi aveam totdeauna un sef de delegatie nou,care nu apuca sa inteleaga nici 25% din problematica. De la un punct, era extrem de dificila chiar pentru juristi ! Sovieticii l-au avut sef pe ambasadorul Podzerov pana a murit si era as in domeniu ! A urmat ambasadorul Rabacov,care functiona in 1986. Batran,dar neschimbat din functie...Si el mare profesionist...Se confruntau trupe a doua armate evident inegale din toate punctele de vedere...Exista la noi o practica de a schimba mereu seful si chiar a altora stapani pe problema, care nu se datorata numai prostiei.Era anume urzit sa fie asa...

             Eram in 1986,toamna,intr-o vineri.Si cum e luni dupa masa delegatia romana, din care faceam parte si eu, trebuia sa plece cu avionul la Moscova.Ma simteam multumit ca ,in fine, totul fusese pregatit ca lumea pentru aceste negocieri si in week-end pot fi linistit.Plecam cu fruntea sus la Rusi,caci parca eram mai puternici in batalia ce urma.

            La sfarsitul programului,sunt intors de pe treptele de la iesirea din minister de strigatul disperat al secretarei : “Tovarase Pop ! Repede inapoi !” Simt in acest strigat un mare pericol. (De un an si ceva ma pregatise Secretarul de stat Duma,fost membru al CC al PCR,responsabil cu problemele de cadre,in mai multe sedinte,ca sa-mi atenueze socul.”Si arestarea dumneavoastra din 1959 e vazuta acuma altfel!” mi-a zis odata ?!). Eram convocat la conducerea ministerului.In birou se gaseau adjunctii de ministru Traian Pop si Constantin Oancea,care imi comunica,foarte solemn,ca trebuie sa parasesc urgent MAE si ca nu mai plec la Moscova.Erau tensionati.Pareau jenati si tristi. Parca executau un ordin dat de cateva minute,poate prin telefon,foarte dur, cu care nu erau de acord...

             In discordanta totala cu trairea mea interioara si realitatea dramatica noua in care ma aflam,fata de laudele de la inceput a celor doi ministrii pentru harnicia si calitatile mele profesionale (se vedea ca sunt sincere) mi-am permis un fel de gluma.”Dupa vorbele cu care m-ati primit,credeam ca m-ati chemat sa ma avansati; cand colo,sunt dat afara”,am ingaimat eu ranjind,probabil. (“Tot e bine,”mi-am zis in gand ca sa ma incurajez. ”Traiesc in vremuri cand nu sunt trimis la Pitesti sau Aiud”. Era 1986,nu 1950.Romanii erau mai tari,in tara lor,iar dusmanilor din interior – nu cei de clasa,ci cei de rasa – li se mai tocisera dintii si chiar fusesera scosi la unii...).

             Luni dimineata,Gheorghe Dolgu,persoana placuta,economist,adjunct de ministru – care era noul sef de delegatie in 1986 si caruia ii spusesem cam de 2-3 luni sa vada cel putin ce este esential din dosare, intrucat materia juridica era extrem de dificila si,pe alocuri,foarte tehnica – si tot amana acest lucru – era  derutat. Repetase mereu ca eu voi fi langa dumnealui si-mi va da cuvantul de cate ori va fi necesar. Acuma era nemultumit,agitat,afirmand ca nu stie cum sa procedeze,fara prezenta mea in delegatie.M-a intrebat ce sa faca.I-am sugerat sa reafirme tel quel tezele din mandatul rundei precedente ; Sovieticii vor replica ca n-am venit cu nimic nou,repetand aceleasi lucruri.Negocierile,practic,se vor intrerupe.Asa s-a intamplat...

             Sigur ca,precum in 1959 la Cluj,am cautat sa fac apel pentru revenirea asupra deciziei de a ma elimina din MAE. Intre altii,am ajuns la domnul Stefan Andrei care,in general,m-a tratat cu bunavointa si chiar cu o anumita caldura (era si un om destept,citit) cat mi-a fost ministru de externe.M-a primit.”Nu se poate face nimic.E decizia Cabinetului 2”,mi-a spus de la inceput,cu convingerea clara,se vedea, ca decizia era ireversibila...! O mica mangaiere mi-a facut-o o stire (nu-mi amintesc cine mi-a spus-o,dar mi-amintesc cu certitudine de ea).Domnul Totu,care-mi era ministru in 1986, ar fi regretat foarte mult ca trebuie sa renunte la mine;a incercat sa ma retina in MAE si a fost respins brutal.Nu l-am cunoscut,n-am vorbit,nu l-am vazut niciodata (fusese numit recent,probabil ?!).Ii multumesc prin aceste randuri (poate traieste,poate e mort...)

             Dece m-au scos din MAE cu doua zile inainte de a pleca la negocierile cu Sovieticii? Dece graba asta, tocmai atunci? Nu avea,momentul,legatura cu nemultumirile,dese,ale directorului meu pentruca ma ocupasem “prea”serios de pregatirea negocierilor ? Cine stia si cine putea sa comunice despre acest lucru ? Dece s-a transmis informatia chiar atunci la Cabinetul 2 -la seful KGB-ului din Romania (poate si al altor servicii straine) Gogu Radulescu - inaintea plecarii mele iminente la Moscova ? Sigur ca motivul in sine nu era sa ma dea afara,asa in general, din MAE – caci decizia era luata si veche,si oricum urma sa fiu eliminat; motivul era sa nu fiu in delegatia romana la negocierile rundei urmatoare privind platoul din Marea Neagra, pentru ratiunile explicate.

         Daca plecam la aceasta runda,s-a temut cineva ca fug in URSS ? Nu. Poate ca s-au temut oamenii Sovieticilor din MAE roman sa nu fie luati la rost de stapanii lor de la Moscova pentruca un oarecare valah a pus in dificultate (intr-un mic domeniu fata de altele numeroase si mult mai mari din cate existau) marea Uniune Sovietica,asa cum se intamplase in 1979 la ONU. Singura URSS s-a opus vehement punctului romanesc cu buna vecinatate,pana la votul oficial,deschis. Diplomatii rusi n-au reusit sa-si ralieze pe nici o tara din blocul sovietic,fie ea cat de mica sau de supusa,ca Mongolia...M-au amenintat si santajat pana in ultima clipa. In final,au evitat o izolare totala rusinoasa,pe-o tema generoasa, universal pozitiva si acceptabila; si au achiesat la consens...Practic a fost unanimitate.

               3.Sa mai spun ca am simtit,de la inceputul sosirii mele la Misiunea ONU a Romaniei,New York (1979-1981) tocmai pentru inscrierea si promovarea punctului privind buna vecinatate (sigur ca am avut si alte sarcini legate de Comisia juridica,a VI-a si Consiliul de Securitate) ca ambasadorul Teodor Marinescu imi este profund ostil,iar din termenii sub-urbani cu care se adresa colaboratorilor  era si un derbedeu. Odata i-am spus foarte hotarat : “Tovarase ambasador,mie sa nu-mi vorbiti asa, pentru-ca nu-s obisnuit cu asemenea expresii !” “Ce ma,esti domnisoara de pension ?” mi-a raspuns.A intensificat mult mai mult tratarea mea prin care imi era lezata demnitatea insasi.Am observat ca nu numai pe mine nu ma agreaza, dar nici punctul privind buna vecinatate. Asta n-o prea intelegeam, la inceput.Se acumulasera prea multe jigniri grosolane cand,intr-o vreme, se apropia o sedinta de partid. Cu o seara inainte am chemat-o pe Ivona, sotia mea, la o plimbare si i-am spus :”Ivona,maine avem sedinta de partid si eu vreau sa-i spun lui Marinescu ce,probabil,n-a mai auzit de cand a venit pe lume.Dar asta va insemna rechemarea mea de la post. Daca tu zici sa mai stam la New York,te ascult pe tine.” “Zi-i ce vrei si ce merita.Plecam acasa. Nu-i acceptabil sa mai suporti badaraniile lui”,mi-a raspuns Ivona (care m-a si surprins si impresionat pozitiv !)

              La sedinta (sunt martori,ca Gorita,Vlasceanu,Rosianu si altii) i-am facut o critica zdrobitoare lui Marinescu pe ideea principala ca prin “atmosfera terorista,de puscarie,existenta la Misiunea romana se reduce cu cel putin 50% capacitatea de munca a diplomatilor.Jumatate din salariu il primeam pe degeaba.Sunt bani aruncati pe apa Sambetei. “Toti colegii erau mai albi decat peretii si speriati. “Chestia tovarasului Pop e una politica”- a fost singura remarca in privinta mea a ambasadorului din speech-ul sau final.

              Nici un coleg nu l-a aparat si nu m-a atacat (Marinescu era si un dezechilibrat,jignindu-i in grade diferite pe toti,dar juca si teatru macabru de tipul lui Beria).Singurul Vlasceanu,secreatrul de partid,a spus ca “...mai sunt si lipsuri,da n-asi vorbi ca tov.Pop despre un fost membru al CC al PCR”.

              A doua zi,mergand pe jos la sediul ONU impreuna cu Gh.Tinca,care era in delegatie la New York,acesta m-a depasit putin,s-a intors brusc cu fata spre mine si m-a intrebat :”Mai Pop,pe cine ai in spate ?” “Pe Dumnezeu !” i-am raspuns...E posibil sa-i fi fost greu sa creada ca cineva poate avea curajul sa-si critice seful,si inca atat de serios; ori seful insusi- o ipoteza – sa fi vrut sa se asigure ca n-am un spate mai tare ca al lui,inainte de a actiona contra mea...

              Socanta si greu de inteles a fost urmatoarea situatie.A venit o circulara de la MAE,Directia de sinteza politica, ca sa se obtina cat mai multe informatii despre perspectiva evolutiei politicii statelor occidentale legate de ocuparea Afganistanului de catre URSS in 1979. Fiindca multi diplomati care activau in Comisia a VI (juridica) fusesera si membrii in delegatiile tarilor lor la lunga Conferinta ONU asupra dreptului   marii (1974-1981) ii cunosteam si ma cunosteau foarte bine (din zecile,sutele de discutii si examinari facute impreuna timp de 7 ani a unui imens numar de variante neoficiale ale unor avant ante-texte,non papers, ale viitoarei Conventii).Si dupa o munca de circa doua luni am redactat o lunga si consistenta telegrama,cu unele date concrete si semnificative,indicand si apartenenta nationala a diplomatilor cu care statusem de vorba.Concluzia era o hotarare implacabila a Occidentului de a scoate URSS-ul din Afganistan.Continea multe argumente extrem de critice la adresa URSS-ului,sigur ofensatoare pentru ea.

             Marinescu,dupa ce m-a verificat vreo 2-3 saptamani,prin cateva discutii asupra telegramei, a ezitat s-o trimita la MAE ! “Cine crede ca diplomati occidentali iti spun tie asa ceva ?”, mi-a zis el odata. “Am scris exact ce spun ei.N-am inventat absolut nimic. N-am facut nici macar deductii ori interpretari ce se pot normal face,” i-am raspuns.A mai trecut un timp.Pana la urma am inteles ca a refuzat sa trimita la centrala acea telegrama.Profesional m-am simtit jignit.Chiar daca mai era o telegrama in plus relativ neimportanta – dar aici nu era cazul – pe cine deranja ? In mod cert priva MAE de o informatie importanta in chestiunea Afganistanului,in care Romania refuzase sa se ralieze pozitiei sovietice,in ciuda unor mari presiuni.Atitudinea noastra ajuta, de asemenea, evident Occidentul,care se  bucura de acest lucru si ne curta ca sa nu renuntam cumva la ea.Erau dezbatute regulat rezolutii la ONU pe aceasta tema si orice vot in favoarea cererilor de retragere sovietica din Afganistan conta. Am presimtit ca Marinescu are o preocupare de a menaja URSS.Ii parea parca rau ca se spun asemenea lucruri despre ea.De ce ? Ca doar nu se trimitea telegrama la MAE sovietic,ci la cel roman ! Acuma stiu ca telegrama respectiva a putut ajunge si la Misiunea URSS de la ONU, data chiar de Marinescu ! Era utila,intr-un fel chiar foarte utila,si pentru aceasta Misiune !... Interesant este – deja e arhicunoscut - ca tot ce scrisesem in acea telegrama s-a adeverit : Rusia bolsevica a fost azvarlita din Afganistan ! 

              Si mai interesant este ca dupa ce Marinescu a facut,legat de sedinta mentionata, o telegrama pentru Gogu Radulescu,seful de facto al Cabinetului 2, prin care arata ca sunt un element total necorespunzator,reactionar si ostil,in fond,partidului,cerand rechemarea de la post si scoaterea mea din MAE,s-a intamplat urmatorul eveniment cert (eu eram deja rechemat in tara) :

              Se constatase ca Marinescu mergea de mult timp singur cu masina,sambata,undeva si nimeni din Misiune si nici din tara nu stia unde.Distanta era aceeasi.Deci si locul (se vedea dupa kilometraj). S-a reusit,cu mari eforturi,sa fie urmarit de Romani cu masina si urmaritorii sa scape de urmarirea altora!...Mergea la o vila a ambasadei URSS de pe malul Atlanticului.Era agent KGB.

              E gresita concluzia ca avea si el sarcina,ca si directorul meu, sa se debaraseze de mine ? Sa ma trimita in tara unde propusese deja sa fiu scos si din MAE, pentru a nu deranja pe marea Uniune sovietica al carei lacheu  era ?

              4.Se cunoastea in Externe ca,mai mult in gluma (eu nu stiam atunci ca problema era privita si altfel ori chiar atat de grav) un grup de diplomati transilvaneni din MAE era numit “Scoala Ardeleana”. Ar fi fost,desigur,indecent sa fim comparati cu acei Corifei creatori de renastere a constiintei nationale. Ceva,ceva mic adevar exista in aceasta poveste : In foarte multe imprejurari Ardelenii explicau si aparau traditia romaneasca,marile personalitati istorice si culturale,mai ales pe cele cu forta de creatie reala,dar erau etichetati de non-valori ca fiind de dreapta ca sa poata fi eliminati de oriunde si oricand (dreapta echivala,prin abuz ticalos,si cu legionarii). Chiar Biserica era aparata,fara a tine seama deloc de doctrina comunista.Si vestejeau persoanele dizolvante a acestor valori.Din foarte multele exemple traite de mine in cei 23 de ani de diplomatie,le dau pe doua de care-mi amintesc perfect si care ma privesc direct pe mine.

              Intr-o zi de 1 Decembrie in anii 1970, aparuse un articolo in “Scanteia”,ziarul central al PCR, despre Unirea Transilvaniei cu Romania, cu progresele si limitele epocii Ceausescu (nu era,oricum,ca in 1950, dar nici ca in 2006). Eram intr-un birou mare,ala vis-a-vis de biblioteca vreo 4-5 persoane,plus alti colegi din alte birouri. Toti citisera articolul. Au inceput comentariile. Dupa un timp,am intervenit si eu si,fata de unele omisiuni grave,am expus aproape tot adevarul despre cum s-au petrecut lucrurile in 1918 ceeace,inca,nu era permis.Si,totusi,se puteau spune pe de o parte mult mai multe lucruri reale decat in 1950 ! L-am elogiat mai ales pe Iuliu Maniu si Partidul National din Ardeal de o maniera care i-a afectat pe ignoranti si anationali,ori adepti ai doctrinei komminterniste. Am povestit exact cum povestesc astazi (sper sa nu exagerez prea mult).

                A doua zi,m-a chemat,unul,pe coridor si mi-a spus (era tot Ardelean): “Mai Pop,nu-i bine sa redai lucrurile chiar despre Iuliu Maniu cum o face ideologia burgheza.Trebuie sa te controlezi mai mult in ce spui”. I-am raspuns ca adevarul este vital in aceasta chestiune si neprezentarea lui completa deserveste interesul national,respectiv subrezeste chiar actul Unirii...”Orice infaptuire istorica,ca 1 Decembrie 1918, a fost condusa de mari personalitati.Daca le ignori sau,mai grav,denigrezi,slabesti infåptuirea insasi.Cum poate fi 1 Decembrie un eveniment deosebit pentru noi daca  la el au trudit reactionari burghezi,ca Maniu si Bratianu ? Povestea ca poporul <<a facut totul>> este o lozinca. Lozincile nu-s temelia solida la Unirea cea Mare – ci podis de paie”, i-am subliniat Ardeleanului,ce se holba la mine.”Bine !Eu ti-am spus; tu fa ce vrei.Da sa nu zici ca nu ti-am spus...” mi-a replicat.Am dedus din dialogul cu acel tovaras ca cineva din cei prezenti la discutie m-a parat,in scris. Am aflat cine era : persoana nr. 2 din Romania de dupa decembrie 1989,pentru cateva saptamani. In nota pentru Cabinetul 2 ce propunea eliminarea mea din MAE se sustinea,cum am aratat, ca as fi ... nepot de-a lui Iuliu Maniu ! Repet: Minciuna ! Desi as fi fost onorat- fara s-o spun ,probabil...

                 La sedinta solemna a MAE din 1977 condusa de George Macovescu,ministru de externe,ce privea Congresul culturii si educatiei socialiste,cu persoane importante de la CC in prezidiu,ministrul a declarat expres ca exista in minister “o sectie a PNT” din care fac parte Borz (e mort,Dumnezeu sa-l ierte),Petrina,Pop si altii. Iar legat de cuvantul meu de la acea sedinta (poate unul din cele mai bune din viata mea !) a afirmat ca “nu numele mentionate de tovarasul Pop sunt cei mai mari si reprezentativi Romani pentru cultura si stiinta  nationala(Eminescu,Blaga,Goga,Enescu,Coanda,Odobleja,Brancusi;eu adaugandu-i si pe altii,mai de la dreapta-cum e Manoilescu- ca sa le fac dreptate.Vroiam,mai ales,sa se reduca propaganda facuta in strainatate la multe nulitati.)” Si sa nu uitam“, a accentuat Macovescu,uitandu-se la mine,cu degetul aratator catre un geam , “ca din curtea alaturata au tras legionarii in 1941 ! “ Sa ma sperie!... Nu eram “o sectie a PNT”in Externe, dar vorbeam ca Romanii veritabili dintotdeauna...Taranistii fusesera printre acestia.Noi stiam,dar nu-i pomeneam chiar oricand,decat la evenimente ca cel din 1 Decembrie sau cedarea Ardealului de Nord in 1940 ori alegerile falsificate de Sovietici din 1946.Aceeasi admiratie o aveam si pentru Bratieni.Si toti marii Romani.Mai ales martirii,care erau cei mai denigrati !

        5.Mai este necesar de atins o chestiune de care sunt organic legate cele relatate mai sus,care-i omisa cu buna stiinta de cei interesati ( si vinovati)sau neluata in seama de cei ignoranti,responsabilitatea acestei necunoasteri cazand,evident,pe primii.

        Anume ca,in ciuda faptului ca URSS,deci comunismul,a fost,absolut pe drept cuvant,calificata si incrimata in 1981 de catre Ronald Reagen,Presedintele SUA,drept “Imperiul Raului”,idee insusita de Vatican si intreaga omenire avand o constiinta morala,multe decizii,incepand cu cele juridice,ale fostului URSS si a coloniilor sale comuniste (cel putin pana in 1955-1960) au ramas valabile ! Ceeace,sub raport etic (in orice caz) nu se mai poate sustine.Dupa cum nu se poate sustine nici faptul ca URSS a reprezentat raul insusi nu doar din 1981,ci din 1917.Ab initio !

       Asa fiind,toti martirii,intre care si cei romani,care s-au opus,realmente,intre 1917-1989 (1991) comunismului,inclusiv prin forta,si-au fost condamnati,mai ales la moarte,trebuie priviti intr-o alta lumina.Nu mai pot fi,intr-o democratie,valabile rationamentele bolsevice si pastrate, in plan moral,asemenea decizii !

       Dintr-un alt unghi de vedere,apare un aspect si mai ingrozitor.

        Se va spune,probabil,ca URSS,desi era raul insusi,a ajutat la infrangerea nazismului. Nu s-a analizat suficient (sau aproape deloc,dupa cunostinta noastra) ce alt fenomen sau stare sociala ori sistem de gandire a generat miscarea fascista (nazismul,extrema dreapta,franchismul,peronismul,legionarismul,etc.). Este chiar doctrina comunista si practica efectiva ce i-a urmat care-s tata si mama fascismului ! Vreme de 70 de ani ( cam atata a durat si experienta bolsevica !) de la 1848,cand a fost publicat Manifestul Comunist a lui Marx si Engels pana la sfarstiul lui 1917,cand a inceput aplicarea doctrinei marxiste,s-a dus o propaganda sustinuta care viza :                                                                      a)              a)Desfintarea religiei - “opium pentru popor”; (paradox : acuma,in 2006,se proclama de unele victime ca “numai valorile crestine (la care li se adauga si iudeo ) ne pot feri de un nou Holocaust”[6]

                 b)Desfiintarea natiunilor - “proletariatul,”care urma sa conduca lumea,”n-are patrie”,deci nici natiune ;

                 c)Desfiintarea tuturor libertatilor si drepturilor fundamentale ale omului;

                 d)Desfiintarea proprietatii;  

                 e)Exterminarea unor clase intregi,cele ale “exploatatorilor”.

         S-au creat,treptat, partide marxiste,apoi prima Internationala comunista,organizarea fiind nu numai nationala (locala) dar si europeana si chiar mondiala.Amploarea acestui curent profund nociv a fost atat de mare,incat a pus pe ganduri intelectualii responsabili si Biserica,cau au inceput combaterea teoriei lui Marx si Engels. Vaticanul – intre altele - a publicat enciclica Rerum Novarum in 1889 care atragea in modul cel mai serios,argumentat,atentia in privinta pericolului ce poate veni asupra intregii omeniri din raspandirea si aplicarea doctrinei comunisteS-au creat cercuri de studii si dezbateri,s-au publicat articole,carti,etc. pe aceasta tema.Dar nu s-a trecut la organizarea de partide sau,cu atat mai putin,de internationale,cum ar fi fost normal sa se faca.Multi,naivi,au crezut ca-i vorba de o naluca,care nu poate fi pusa in practica,fiind contra naturii umane si a Providentei ! N-a existat,cu alte cuvinte,nici o reactie organizatorica,cat de cat palpabila anti-comunista ori de tip fascist pana in 1917.

                   Abia dupa revolutia bolsevica din 1917 s-au vazut,concret,in fapte,grozaviile acestei doctrine : asasinarile in masa,genocid pur,pe criteriu de clasa nu de rasa – dar nu-i nici o diferenta – deportarile unor populatii intregi intr-un imens numar;confiscarea tuturor averilor si a bunurilor,inchisorile si lagarele de exterminare – in care bolsevicii au prioritate absoluta in istorie- suprimarea Bisericii si a clericilor,a intelectualitatii,a asa ziselor kulaci (chiaburi),taranii cei mai harnici,desfiintarea tuturor partidelor,a drepturilor si libertatilor (cate existau ele in Rusia) si a atator si atator alte si alte dezastre ce-au depasit mult imaginatia umana !

                  Mai mult : s-a fluturat,sus si tare,ideea ca ce-i in Rusia este abia inceputul “eliberarii si fericerii omenirii !” In special Trotzki era adeptul revolutiei permanente si “a se bate fierul pana-i cald”,ca revolutia sa cuprinda o cat mai mare parte din lume,ca sa fie facute fericite cat mai multe popoare. S-a incercat chiar acest lucru,incepand cu vecinii.S-a incercat in Romania,la Iasi; in Ungaria, regimul de teroare a lui Bela Kuhn a durat cateva luni pana cand Armata romana l-a prins de grumaz si l-a trantit la pamant (pe acest regim).In Germania,la Munchen si Berlin; in Cehoslovacia.Chiar in indepartata America,cand inca nu exista globalizare,dar exista deja Internationala Comunista care functiona. Deodata cu revolutia din Rusia,din noiembrie,1917 si ulterior, 4000 de vagabonzi,caci numai 1000 erau cetateni americani,au erupt ca din senin si s-au caznit sa faca revolutie exact ca in Rusia. Atunci s-a afirmat pentru prima data un tanar politai,numit Hoover,care i-a bogat la puscarie pe cei 1000 de Americani,iar pe ceilalti 3000 i-a azvarlit peste granita.Cine or fi fost astia ? Ce etnie or fi avut ? Ce religie ? In arhivele americane exista aceste date,exacte...

                 Toate aceste grozavii s-au intamplat in vazul si mai ales auzul lumii, vreme de 5-6,chiar 10,ani pana au aparut,ca reactie la ce se intampla in Rusia,primele semne ale fascismului. Dar in cei 70 de ani din 1848 n-a existat nici o miscare de extrema dreapta !Anti-semitism,da ! Dar anti-semitismul exista de cand exista Evreii,intr-un sens. O spune Th.Herzl,fondatorul sionismului politic. Pe de alta parte,anti-semitismul nu-i identic cu fascismul.

               In cunostinta de cauza teoretica si vazand teribilele distrugeri si suferinte in Rusia vreme de cativa ani,nenorociri ce aveau sa se reverse si peste restul Europei,o parte a popoarelor,poate cea mai vanoasa si mai constienta,a inceput sa se inchege in asociatii in fata potopului ce se anunta din Rasarit. Sa-si organizeze apararea.Legitima aparare ! Aveau acest drept ? E un drept natural,de la Dumnezeu ! Primele asemenea branduse,ca zid de protectie,au aparut chiar in padurea Dobrina,in 1917-1918,de langa Husi.In Romania !

               Teribila spaima,groaza,aproape de cea animalica,perspectiva apocaliptica,de sfarsit de lume,vazuta in Rusia bolsevica au nascut Nazismul si Fascismul ! Doctrina si practica comunista este si geneza efectelor nocive ale extremei drepte. Care,oricum,sunt mai reduse decat ale comunismului : numai circa 20 de milioane de morti,fata de 100 de milioane stabilite de Consiliul Europei si chiar peste 200 de milioane,daca se ia in seama si China,Korea,Vietnam,Cambogia,Laos,Cuba,cifra dat de alte surse !

               Se justifica fascismul? Nici vorba ! Se explica ce radacina ultima au avut. Si se atrage atentia asupra pericolului ca asemenea cauze pot iarasi si iarasi sa apara daca omenirea va sta pasiva,tembela,ca animalele inainte de a fi sacrificate ! Inclusiv in fata unora care,in zilele noastre, ne spun pe fata,in scris,ca au in plan sa transforme lumea intr-o noua forma de sclavagism[7], iar daca vreo parte a ei se va opune,va fi blamata ca fiind “fascista”. Deci,ori sclavi,opresiune barbara,ori “fascisti”,care-s deja incriminati,trebuind marginalizati,vanati,si,la rigoare,ucisi! E ca si cum omenirea n-ar avea,in nici un caz scapare din una din cele doua alternative!

         Exista o asemenea iesire,din fericire.Una este Biserica crestina,alta e Uniunea Eruopeana,care trebuie sa functioneze strans bazata pe valorile traditiei crestine,care,in ce este esential,sunt si a celorlalte mari religii ale lumii.Oricum,nici una din acestea nu prevede razboiul si sclavajul ca mijloace principale de a conduce lumea.

                                                                          x

                                                                      x       x

                  Cercetarea tematicii bunei vecinatati n-am abandonat-o niciodata incepand cu anul 1969, incercand sa intru cat mai adanc in misterul profunzimii ei si in ramificatiile extraordinare pe care le are,in realitate,pe care doctrina nu o reflecta nici pe departe pe masura importantei acestei realitati. Sa precizez ca varianta franceza din 1980 a ajutat mult,profesional si intelectual,dezbaterile de la ONU,lucru usor de observat daca se examineaza ,comparativ,ideile din pozitiile majoritatii zdrobitoare a statelor exprimate timp de 12 ani la ONU si ideile continutului acelei variante (franceza). Masiv s-a inspirat din varianta mea engleza (1991) raportul Our Global Neighbourhoood- Vecinatatea noastra globala (Oxford University Press,1995,410 p.) intocmit de Comisia Guvernarii Globale pentru a 50 aniversare a ONU (aici seamana cu plagiatul – am 25 de pagini de demonstratie in acest sens).Dar acest raport este foarte bun ! Asta-i adevarul.Prefigura o alta alternativa a politicii mondiale decat cea de dupa 9/11,pe care autorii – mari personalitati,inclusiv din Occident,incepand cu SUA si Anglia, si excelenti experti - o presimteau ca se apropie.Am spus ca tendinta nu-i noua...

                   De ce aceste coincidente,rezultate din comparatiile de mai sus ? Asta-i conceptul obiectiv de buna vecinatate ! Nu l-am inventat eu, ci popoarele apartinand tuturor civilizatiilor din istorie,care l-au gandit si aplicat vreme de milenii intregi ; deci,foarte indelungat si repetat,in timp si spatiu. Eu l-am descoperit,sa zic asa,ca existand in constiinta juridica a lumii si reflectat in practica relatiilor popoarelor,in primul rand a celor vecine. Si l-am explicat stiintific.

                  Buna vecinatate este in mod indubitabil un principiu juridic cuprins si in Carta ONU,obligatoriu pentru toate statele lumii.Este in primul rand parte a dreptului natural si etern; apoi a celui cutumiar si abia dupa acestea este o componenta a dreptului pozitiv,care l-a concretizat in reglementarea diferitelor domenii determinate.Aceasta concretizare cuprinde si un numar de norme specifice ale principiului,tot obligatorii.

                   Pe scurt : tratatul intitulat Globalizarea Bunei Vecinatati Internationale, care-i terminat,raspunde unei situatii obiective – Vecinatatea. Ea este perena. De cand exista indivizi,grupuri umane si popoare,acestea au fost,sunt,vor fi – si vor avea – vecini.Vecinatatea insasi si normele sale sunt intr-o expansiune continua,se globalizeaza in spatiu si cuprinde ramuri din ce in ce mai multe.Toate popoarele au devenit vecine,oriunde ar fi situate,in orice caz cele care se pot efectiv ajuta si realmente afecta. Dar si in profunzime,adica ca tematica in sine devine, din cauza evolutiei tehnice, mult mai bogata,mai complexa si mai dinamica decat in trecut,in sensul ei originar si propriu – zona de  frontiera clasica. Desi se simplifica pe de o parte, se complica pe de alta datorita multiplicarii extraordinare a activitatilor care au efecte negative dincolo de frontierele nationale ! Sau a noilor restrictii de calatorie.Nu avem numai un zid de-a lungul unei frontiere (nume impropriu) ci,de cateva luni, doua,altul la o alta granita.Noi ziduri e posibil sa urmeze.Or,astea au loc chiar in zonele de contiguitate geografica,in vecinatatea propriu zisa a popoarelor,la frontiera lor. Vecinatatea,mai ales cea buna,este periclitata.Globalizarea,in aceste conditii,genereaza nu numai apropiere intre natiuni, dar si izolarea,deci indepartarea lor.Nu si la asta tinde ratiunea zidului ? Cine l-au mai facut in istorie de la Chinezi incoace, cu exceptia celui de la Berlin ?

                Dar acestea sunt,speram,exceptii atat de rarisime,incat pot fi apreciate ca nesemnificative fata  de imensitatea efectelor pozitive ale imbogatirii si dezvoltarii legaturiloe dintre vecini,respectiv dintre toate popoarele lumii.Caci,repet,daca vecinatatea exista de la inceputul lumii,astazi intreaga lume este o vecinatate.

                                                                               x

                                                                           x       x

                   Ca Roman,am fost zamislit in Maramures si calauzit,cumva fatal, in intreaga mea viata de-o stare ontologica taraneasca ; iesit dintr-o radacina puternica a acestui pamant ramasese.Sau dintr-un izvor adanc care nu seaca niciodata.Asa fiind,acelasi izvor,neschimbat si etern, naste – indiferent de flamurile ideologice straine puse de ocupant  pe peretii nostrii in locul icoanelor -  acelasi tip de om,cu aceleasi convingeri (cred) ca cele avute de  generatia eroica si martira dintre cele doua razboaie mondiale.Nu m-am putut ridica la nivelul ei, dar asi fi dorit s-o fac,mai ales a tineretului crucificat,in fata caruia ma aplec cu smerenie.Nu s-a sacrificat,in mod cert,degeaba ! A creat un model peren de urmat,el reflectand cel mai bine starea ontologica amintita; evident cu alte mijloace,in alte vremi,dar cu aceasi finalitate : apararea demnitatii Romanior ! Mi-am iubit Biserica,neamul,geniile,limba si cultura romana,plaiul,sarbatorile,folclorul,portul si traditia; si pe Basarabeni. Progres ? L-am vrut,cat incape,dar el nu se poate zidi pe gol,ci numai pe acesti stalpi !Am simtit,cu durere, ca toate acestea,adica si eu – caci eram parte organica din ele- sunt brutal rejectate,dispretuite,spurcate; in orice caz pana in 1964. Am aparat aceste valori sacre dupa putinta,in multiple modalitati,de agresiunile si de incercarile aneantizarii lor, la care au fost supuse.Cu dragoste reala si fata de alte semintii,fara apucaturi dracesti.Isus ne porunceste sa-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine si chiar pe dusman,insa nu si pe diavol.

                    Dar nicicand nu am acceptat,in intinderea infinita a sufletului meu (ce-o simteam) obidirea natiei romane de catre opresorul anti-crist sau oricare ar fi fost el. Am avut,avem si vom avea dreptul divin sa ne opunem acestui rau pana la sfarsitul veacurilor !

                    Cred ca sunt multi Romani ca mine,poate chiar majoritatea...

                                                                                    Iftene Pop

Stockholm,ianuarie,2007